Cruel butterfly’s Blog

…

•iulie 1, 2009 • 2 Comentarii

Nu o sa spun niciodata ca imi pare rau ca prietenii mei isi gasesc alte interese,nu am de ce sa fiu geloasa sau suparata pe ceva ce ii face fericiti.Mai am ceva omenie ramasa in mine sa le doresc binele.

Diana,ai acolo cativa prieteni grozavi,care fara indoiala te vor sustine.Sunt inteligenti si te iubesc,dar putin prea mult incat sa treaca cu vederea ce nu trebuie.Dar imagineaza-ti ca dupa 7 ani mergi la Edy acasa si gasesti peste tot in camera lui si in lucrurile strict personale obiecte si tot felul de fleacuri ce il leaga de noii lui prieteni.Pe pc lui poze cu ei,in camera in telefon peste tot.Dar intre toate astea o poza cu voi amandoi.Este acolo pentru ca i se pare logic sa fie,mereu a fost.Ultima data cand s-a gandit la tine erai prietena lui cea mai buna.Nu isi mai aminteste exact ce sentimente va legau,dar asa trebuie sa fie si gata,

Ce ai simti cand ai vedea poza?

Edy imi cer scuze ca te-am ales tocmai pe tine,este un simplu exemplu,nu am nimic cu tine sau cu oricare din grup.Va apreciez enorm!

Postat in Povesti cu zane

Cine are nevoie de titlu?!

•iulie 1, 2009 • Scrieti un comentariu

Si mai amuzant…pe langa golul care se instaleaza in mine il simt ca ma si invaluie si chiar a prins tupeu,nu gluma!

Foarte rar ma misca ceva,si aici ma refer la o miscare emotionala,pentru ca fizic nu este deloc greu sa ma misti,chiar sa fugi cu mn daca pentru o clipa faci greseala sa crezi ca as servi la ceva.Nu ma impresioneaza faptele bune din jurul meu,sunt atatea dureri incat nu am timp sa le observ.

Nu ma mai misca nici un “te iubesc” pe care mi-l spun prietenii mei;nu simt nevoia sa il aud nici de la cel care ma iubeste cu

adevarat.Si te rog Diana sa nu te simti ofensata de cuvintele mele.Nu cred ca as putea sa te rog sa te pui in locul meu

pentru cateva clipe,nu ai reusi.Nu simtim la fel si nu am simtit niciodata,dar cred ca as reusi sa iti explic cu o mica poveste:

septembrie 2002,trei fete in curtea scolii,una blonda mica de inaltime dar destul de draguta incat sa se apropie de fata cea noua,mai inalta decat cea blonda si cu parul mai lung.Cea de-a treia,inalta cu parul impletit intr-o coada mare ce vorbea fara oprire despre handbal,facea sarituri in pauze si aruncari imaginare.Asta la inceput ca lumea se schimba mult prea repede.Din 3 raman 2,in scurt timp grupul creste.Tunsori,haine,indragosteli aberatii de genul asta,certuri minore,dar prietene.Gen BFF!

Revenind la oile noastre,fetele noastre se trezesc dupa 7 ani ca fiecare are un nou grup ,dar nu are inca destul curaj sa se rupa de ce a fost,asa ca raman prietene,trag de amintiri,se agata de ce era odata.

Personajele nu au nici o legatura cu realitatea astfel orice asemanare este o coincidenta.

Postat in Povesti cu zane

Vanturi apuse

•iulie 1, 2009 • Scrieti un comentariu

E amuzant…ca am ajuns sa ma amuz de ceea ce ma doare,ce imi fura atentia cand raman singura.

Fiecare zi se grabeste atat de tare,incat simt ca ma trage cu o forta inumana pentru mine,muritorul de rand aspirantul unei vieti aberante,dar in procesul asta de târâre e ceva ca in reclama aia de la tuborg,cand se “decojeste” lumea de aspectul plictisitor.Ei bine,eu ma “decojesc” dar esenta mea se umple de praf,asa ca frumusetea este exclusa.

Imi e dor de zilele alea cand veneam de la scoala prima,pentru ca eram cea mai mica si apoi ma grabeam inapoi la scoala sa o astept pe Ana.Ne jucam in pauzele ei,stateam la ore si apoi ne desparteam tocmai seara tarziu.

Uneori ramaneam singura sa o astept,dar ma intindeam pe iarba pur si simplu.Inca de mica am avut darul sa il numesc asa de a pierde notiunea timpului.Cand astept ceva pare mai usor sa fiu atenta la pasarile din jurul meu,la orice sunet sa masor timpul asa.Imi placea sa visez,nu ma grabeam nu asteptam decat sa ne jucam.Adoram vara si inca o ador ,adoram vantul caldut din mai.

Undeva s-au pierdut toate astea.Nu mai am la ce sa visez,nu imi place ce simt cand viseul se termina si trebuie sa il compar cu realitatea,o face mult mai aspra.

Postat in Povesti cu zane